ATDI - Despre noi

Profil | Referinte | Istoric

Telefonul şi radioul aparţin secolului 19, televiziunea secolului 20 şi Internetul fără fir (wireless) secolului 21. O foarte lungă perioadă nu a cunoscut decât telefonul şi radiodifuziunea.

Industria Telecom şi Radioul în Modulaţie de Amplitudine au domnit aproape un secol de la primele sunete până la sofisticarea din anii 60-70. Din 1950 a apărut televiziunea, care la rîndul ei s-a complicat în anii 70-80. S-au adăugat sateliţii TV Telstar (1962), şi de Telecom Early Bird (1965), s-a născut telematica (telecom + informatică).

Arpanet (1969), reţeaua militară transmisă prin telefonie (protocol TCP/IP), se va dezvolta (1984) în domeniul civil, începând cu universităţile. În anii 90 se extinde Internetul ca protocol de legătură şi www în 1992. Explozia acestor mijloace se accelerează tot mai mult şi se propagă prin fir de cupru, cablu coaxial şi fibră optică.

Însă din ce în ce mai mult comunicaţiile via eter se înmulţesc, ocupând spectrul radio-electric, care, desfăşurându-se, va trebui organizat cu mare atenţie şi cu metode care nu-şi mai pot permite arbitrarul şi indisciplina. Gestionarea spectrului devine ceva asemănător cu gestionarea suprafeţelor de pământ intravilane şi extravilane.

Cu toate că această bogăţie naturală este abundentă, păturile utilizate se restrâng dat fiind multiplicarea surselor de emisie si transmisiune.

Telefonul mobil fără fir ocupă din ce în ce mai mult eter, şi aşa mai departe.

Născut din trebuinţe comerciale, radioul va fi o resursă naţionalizată şi politizată. Dar după al doilea război mondial şi după războiul rece, radioul ca şi televiziunea – broadcasting – redevin unelte comerciale.

Modelele economice, piaţa deschisă de către exercitarea exponenţială a mijloacelor herţiene, a creat uneltele adecvate pentru stăpânirea acestui aparent fenomen haotic.

Unele ramuri ale industriei telecom, precum telefonia fixă, sunt abandonate in favoarea telefoniei GSM, mai puternică, uşor de utilizat şi la îndemâna tuturor.

Abandonarea anumitor tehnologii şi alegerea altora, mai ieftine şi confortabile, creează o stare de tensiune în ceea ce priveşte investiţia pe termen mediu a instituţiilor financiare.

Scenariile de substituţie, convergenţă şi fragmentare indică anumite strategii posibile, însă tehnologiile WiMax, precum si DVBT, DVBH, TDAB, nu sunt încă operaţionale la scară largă. Deci, suntem de fapt la o răscruce unde mijloacele tradiţionale sunt majoritare.

Această problematică deschisă ne spune totuşi un adevăr: în toate domeniile wireless nu se mai poate proceda fără un radio-planning pe care ATDI îl propune în toate declinările posibile şi imaginabile.

Industria broadcasting şi industria telecom nu au aceleaşi origini, nici aceeaşi filozofie – şi în mod consecutiv, nu au aceleaşi modele de consolidare financiară.

Broadcastingul este moştenitorul teatrului, cinematografului, presei, are un public masiv şi caută să-şi îmbunătăţească conţinutul emisiunilor.

Industria telecom are utilizatori cărora se adresează în mod individual, iar preocuparea principală constă în reţele, dezvoltarea şi complexificarea acestora.

Între cele două modele există o luptă de influenţă, fiecare intrând în casele utilizatorului final sau al telespectatorului printr-o interfaţă (modem sau adaptor pentru viitorul DVBT).

Pentru moment va continua o coexistenţă paşnică între cele două modele. Noile generaţii vor avea o influenţă determinantă în această alegere.

Antoine HARSTEIN

Bucuresti, 27 aprilie 2006